Il “gran finale” del De consulatu Stilichonis di Claudiano

În episodul final din De consulatu Stilichonis al lui Claudian (carm. 24, 237-369) este descrisă vânătoarea de animale destinate a fi aduse la Roma pentru venationes pe care, cu generozitate, consulul Stilicho intenționează să le ofere orașului. Vânătoarea se întinde pe o zonă geografică extraordinar de mare (Europa, Africa, India); regizorul și protagonistul este zeița Diana: însoțitorii ei, Nimfele, colaborează cu ea. Pasajul oferă multe idei spre analiză, din perspective diferite: în acest studiu mă concentrez în primul rând pe motivele laudative care decurg pe mai multe planuri din punerea în scenă a vânătorii și pe estetica repre-zentării ei, cu claritatea sa ekfrastică, vizuală, spectaculară. Ambele aspecte, ideologice și poetice, sunt puse în relație cu referințele literare (în special Ovidiu și poeții epocii flaviene, Statius și Marțial) și iconografice ale culturii materiale (marile mozaicuri africane antice târzii, în primul rând „Marea Vânătoare” din villa romană din Piazza Armerina).

The “gran finale” of Claudian’s De consulatu Stilichonis. The final episode of Claudian’s De consulatu Stilichonis (carm. 24, 237-369) describes the hunt of animals to be brought to Rome for the hunting spectacles (ve-nationes) which the consul Stilicho generously aimed to offer to the city. The hunt covers an extraordinarily wide geographical area (Europe, Africa, India); the god-dess Diana is the protagonist of the scene and directs the action; her companions, the Nymphs, collaborate with her. The passage offers many insights for analysis, from different perspectives: in this paper, I focus mainly on the encomiastic motifs that emerge, on several levels, from the staging of the hunt, and on the aesthetics of its representation, with its distinctly ecphrastic, visual, and spectacular character. Both aspects, ideological and poetic one, are related to literary references (in particular, Ovid and the poets of the Flavian period, Statius and Martial) and iconographic material culture (the great African mosaics of Late Antiquity, above all the “Great Hunt” of the Roman Villa of Piazza Armerina).

Nell’episodio conclusivo del De consulatu Stilichonis di Claudiano (carm. 24, 237-369) viene descritta la caccia degli animali destinati a essere portati a Roma per gli spettacoli delle venationes che con generosità Stilicone con-sole intende offrire alla città. La caccia si estende in un’area geografica straordinariamente ampia (Europa, Africa, India); regista e protagonista è la dea Diana: con lei collaborano le Ninfe sue compagne. Il passo fornisce molti spunti di analisi, da diverse prospettive: in questo studio mi soffermo soprattutto sui motivi encomia-stici, che a più livelli scaturiscono dalla messa in scena della caccia, e sull’estetica della sua rappresentazione, dal carattere spiccatamente ecfrastico, visuale, spetta-colare. Entrambi gli aspetti, ideologici e di poetica, vengono posti in relazione ai referenti letterari (in particolare Ovidio e i poeti di età flavia, Stazio e Marziale) e iconografici della cultura materiale (i grandi mosaici africani tardoantichi, in primo luogo la “Grande caccia” della villa di Piazza Armerina).