Ovidio e Draconzio. Sondaggi di intertestualità nell'Hylas

Ovidius se regăsește în întreaga creație a lui Dracontius. Ra¬por¬turile intertextuale depășesc coincidențele pur verbale, demonstrând o pu¬ter¬ni¬că funcționalitate. Dracontius vede în Ovidius, în special Ovidius din Me¬ta¬mor¬foze, nu un doar un simplu rezervor de referințe erudite, ci bardul miturilor antice care continuă să influențeze imaginația și a cărui memorie cultură este esențială în noul mediu creștin. Prin intermediul unor eșantioane din Hylas (Romul. 2) se in¬tenționează să se evidențieze unele dintre modalitățile în care Dracontius citește și reutilizează în mod personal poezia lui Ovidius

Dracontius’ literary production is fully permeated by Ovid’s presence. The intertextual relationship between the two authors extends beyond the mere verbal parallels and rather appears to be intensely functional. Dracon¬tius sees Ovid (especially the poet of the Metamorphoses) not only as a source of erudite references, but also as the storyteller of ancient myths that still affect the collective imagination. The cultural memory of these myths turns out to be es¬sential even in a new Christian context. Through a series of examples from the Hylas (Romul. 2) this paper intends to highlight how Dracontius interprets and reuses Ovidian poetry.

La presenza di Ovidio informa di sé tutta la produzione di Draconzio. I rapporti intertestuali vanno al di là delle coincidenze prettamente verbali e mostrano una intensa funzionalità. Draconzio vede in Ovidio – specie l’Ovidio delle Metamorfosi – non un semplice serbatoio di riferimenti eruditi, ma il cantore degli antichi miti che ancora continuano a suggestionare l’im¬magi¬na¬zio¬ne e la cui memoria culturale risulta imprescindibile anche nel nuovo contesto cri¬stiano. Attraverso una rete di campionature dall’Hylas (Romul. 2) si intende evi¬denziare alcuni dei modi in cui Draconzio legge e personalmente riusa la poesia ovidiana.